Mergem să punem rochia în evidență, nu s-o distrugem. N-am distrus niciodată una. Ce e ședința after-wedding, când se face și cum alegem locul — pornind de la lumină.
Suntem pe principiul Love the Dress, nu Trash the Dress. Diferența nu e de vocabular, e de intenție: mergem la ședință ca să punem rochia în evidență, nu ca s-o distrugem. N-am distrus niciodată o rochie de mireasă și nu ne propunem să începem. Ședința se numește after-wedding — ședința foto de după nuntă — iar Love the Dress e felul în care o facem.
Motivul e simplu și practic. O rochie de mireasă costă cât costă, iar după nuntă are două destinații rezonabile: rămâne acasă ca amintire, sau se vinde. Nu vedem logica în a o umple de vopsea și a o arunca, ca să iasă zece cadre spectaculoase. Cadrele bune se pot face și cu rochia întreagă.
Love the Dress, trash the dress și elopement — trei lucruri diferite
Se amestecă des în discuții, inclusiv de către oameni care le vând. Coloana din mijloc e, la noi, ce nu facem:
| Love the Dress (ce facem) | Trash the dress (ce nu facem) | Elopement | |
|---|---|---|---|
| Intenția | Rochia pusă în evidență | Rochia sacrificată deliberat | Nuntă propriu-zisă, doar mirii și martorii |
| Ce pățește rochia | Se poartă, se murdărește la tiv, ajunge la curățătorie | Vopsea, noroi, foc — ireversibil | Se poartă, e ziua nunții |
| După | Rămâne amintire sau se vinde | Nu mai rămâne nimic din ea | Rămâne, ca după orice nuntă |
| Când | La două-trei săptămâni după nuntă | Oricând după nuntă | În loc de nuntă |
Cel mai departe am mers pe un teren de paintball. Cuplul a vrut ședința acolo, cu rochia — și, înainte să spunem da, s-au lămurit două lucruri: mireasa nu voia s-o vândă, ci s-o păstreze ca amintire, iar organizatorii au garantat că vopseaua se spală. Așa a și fost. Rămâne cea mai extremă ședință pe care am făcut-o, și nici acolo rochia n-a fost distrusă.
De ce merită: e singura zi în care nu vă grăbește nimeni
În ziua nunții aveți program. Vin oamenii, se întârzie la biserică, se răcește mâncarea, formația începe. Portretele de cuplu se fac în golul dintre două momente și au întotdeauna un ceas peste ele.
La ședința after-wedding nu e nimic după. Nu vă așteaptă nimeni, nu sună nimeni, nu trebuie să vă întoarceți nicăieri. Ăsta e tot secretul și de-asta ies alte fotografii — nu pentru că locul e mai frumos, ci pentru că oamenii sunt alții când nu se uită la ceas.
Când se face: la două-trei săptămâni după nuntă
Pentru un after-wedding ăsta e intervalul, indiferent de sezon. Suficient cât să vă odihniți și să nu mai fiți în priză, dar destul de aproape cât rochia să fie încă la voi și ziua nunții să fie proaspătă. Am fotografiat și la −10°C, în zăpadă, și au ieșit dintre cele mai bune cadre pe care le avem. Iarna nu e un motiv de amânat.
Mai e un argument, pe care puțini îl pun pe masă: cu cât ședința e mai aproape de nuntă, cu atât albumul vine mai repede. Albumul se face după ce avem tot materialul, iar ședința after-wedding face parte din el. Dacă o programați la un an distanță, albumul vine abia după ea. Nu e o amenințare, e aritmetică.
Cum alegem locul: pornim de la lumină, nu de la locație
Aici ne despărțim de cum se discută de obicei subiectul. Majoritatea conversațiilor încep cu „unde mergem?" — un castel, un lac, o pădure, un oraș. Noi începem cu altceva: la ce oră se face ședința și de unde vine lumina la ora aia. Un loc banal la lumina potrivită bate un loc spectaculos la ora greșită, de fiecare dată.
În practică arată așa. Dacă mirii n-au o idee anume, nu ne blocăm în alegerea unei destinații — pornim într-o direcție, să zicem spre Cheile Turzii, și oprim de mai multe ori pe drum, oriunde vedem lumină bună și un fundal care merită. Ies patru-cinci locuri diferite dintr-o singură ieșire, niciunul dinainte stabilit.
La Sighișoara facem la fel, doar că pe jos: ne plimbăm pe străzi până dăm de lumina care îi pune pe ei în evidență, nu de clădirea cea mai fotografiată. Iar zona Mărișelului are foarte multe posibilități — am pozat inclusiv pe pârtiile de schi.
Dacă vreți totuși lista locurilor din jurul Clujului pe care le folosim, e într-un articol separat: locații pentru ședința foto de nuntă în Cluj.
Locul în care ne întoarcem: Palatul Bánffy din Răscruci
Nu are legătură cu castelul de la Bonțida — e alt Bánffy, la Răscruci, la vreo jumătate de oră de Cluj-Napoca. Are trei lucruri pe care rar le găsești în același loc: o fațadă întreagă care încape în cadru, scări exterioare care funcționează la orice oră, și o peluză mare, deschisă spre vest, unde lumina de seară intră fără să fie tăiată de nimic.
Ședința de acolo pe care o arătăm cel mai des e a Mădălinei și a lui Bogdan — au început în interior, au ieșit pe scări, au terminat pe peluză în amurg. Trei atmosfere complet diferite, într-un singur loc, fără să urcăm în mașină.
Cadrul de care ne întreabă toată lumea: Top of the Rock
După o nuntă poloneză, cuplul a vrut ședința în New York. Am urcat pe terasa de la Top of the Rock, la etajul 70 al clădirii Rockefeller, cu rochia și cu smochingul, pentru apus.
Realitatea de acolo sus nu se vede în fotografie: erau patru rânduri de oameni la geam, iar noi eram în al cincilea. Ca la un concert rock, doar că toți vor aceeași bucată de balustradă, la exact aceeași oră. Nu ai unde să pui aparatul, nu ai unde să pui cuplul, nu ai un minut în care cadrul să fie gol.
Ce se vede în poză — cei doi la balustradă, Manhattanul aprinzându-se în spate, restul lumii redus la niște siluete — a ieșit din vreo două minute în care rândurile din față s-au mutat un pas mai încolo. Restul serii a fost negociere de spațiu.
Spunem asta pentru că e partea onestă a meseriei. O ședință într-un loc celebru nu înseamnă un loc gol; înseamnă că cineva trebuie să știe cum să lucreze în aglomerație. La fel e la Veneția, la fel e în Paris, la fel e oriunde există un punct de belvedere pe care îl caută toată lumea.
Unde am mai lucrat
Am făcut aproape 100 de ședințe after-wedding. O parte în jurul Clujului și în Transilvania, o parte în afara țării: San Francisco, Toronto, New York, Veneția și Cinque Terre, Paris, Dubai, Singapore, Islanda, Guadelupe și Caraibe.
Nu le enumerăm ca listă de destinații. Le enumerăm pentru că un lucru s-a repetat peste tot: locul contează mult mai puțin decât credeți. Cadrele care rămân nu sunt cele cu monumentul în spate, ci cele în care cei doi au uitat că sunt fotografiați — și alea se pot face și la douăzeci de minute de casă.
Ploaia nu anulează ședința
Aproape fiecare cuplu ne întreabă ce facem dacă plouă. Răspunsul scurt: fotografiem. Ploaia e una dintre cele mai bune condiții pentru un after-wedding — nu mai e nimeni afară, luminile stradale se reflectă în asfalt, iar cei doi sunt sub o umbrelă, foarte aproape unul de altul, pentru că n-au încotro.
Singura condiție e să nu vă fie frică de haine. Am scris pe larg despre asta, cu tot ce ține de vremea rea la nuntă și după: ce facem dacă plouă la nuntă.
Despre mirele care „nu prea vrea"
În nouă cazuri din zece, mireasa e cea care își dorește ședința, iar mirele spune „da, dragă". Nu-l convingem noi — decizia e luată acasă, cu mult înainte să apărem.
Ce facem noi e să nu-l punem într-o poziție falsă. Unui mire foarte rigid i-am spus la un moment dat că ședința e oricum pentru mireasă, iar singurul lui rol e s-o facă pe ea să arate bine. Am râs toți și s-a destins atmosfera — de acolo încolo n-a mai fost nicio problemă.
Înainte de ședință
Ținuta. Rochia și costumul de la nuntă, exact așa cum au fost. Fără schimbări, fără „ceva mai comod" — ținuta de nuntă e jumătate din motivul pentru care se face ședința.
Rezervarea. Ideal, discutăm despre ședință înainte de nuntă, nu după. Nu ca s-o programăm la zi fixă, ci ca să știm amândoi că urmează — altfel se amână până când rochia ajunge la mama acasă și nu mai iese de acolo.
Dacă vă gândiți la o ședință after-wedding, în zona Clujului sau în altă parte, scrieți-ne și stabilim de la ce oră pornim. Restul vine de acolo. Puteți vedea și cum lucrăm la nuntă, dacă ne descoperiți acum.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă Love the Dress și cu ce diferă de Trash the Dress?
Love the Dress înseamnă că mergem să punem rochia în evidență, nu s-o distrugem. Trash the dress presupune sacrificarea ei deliberată — vopsea, noroi, foc. Noi n-am distrus niciodată o rochie: după nuntă ea rămâne amintire sau se vinde, deci nu are sens s-o pierdem pentru câteva cadre.
Când se face ședința after-wedding?
La două-trei săptămâni după nuntă, indiferent de sezon. Am fotografiat și la −10°C, în zăpadă, cu rezultate dintre cele mai bune. Există și un motiv practic: cu cât ședința e mai aproape de nuntă, cu atât albumul vine mai repede — dacă o faceți la un an, albumul vine abia după ea.
Cum alegeți locul ședinței?
Pornim de la lumină, nu de la locație. Dacă nu aveți o preferință, plecăm într-o direcție — spre Cheile Turzii, de exemplu — și oprim de mai multe ori unde vedem lumină bună și fundal frumos. La Sighișoara ne plimbăm pe străzi până găsim lumina potrivită. Zona Mărișelului are multe variante, inclusiv pârtiile de schi.
Ce se întâmplă dacă plouă?
Fotografiem. Ploaia e una dintre cele mai bune condiții: nu mai e nimeni afară, luminile se reflectă în asfalt, iar voi sunteți sub o umbrelă, foarte aproape unul de altul. Singura condiție e să nu vă fie frică de haine.
Se strică rochia la ședința after-wedding (Love the Dress)?
Nu. Se murdărește la tiv și ajunge la curățătorie — atât. Cel mai departe am mers pe un teren de paintball, dar și acolo doar după ce mireasa a spus că vrea s-o păstreze ca amintire, iar organizatorii au garantat că vopseaua se spală. Rochia n-a fost distrusă nici acolo.
Citește și
