Botezul lui Iancu · Breb

Botez în Breb, Maramureș, întins pe trei zile: cină de bun venit gătită de bucătarul Cătălin Cioltea, slujba la biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil — ridicată în 1622-1623, monument istoric de importanță națională — și petrecerea sub cort la Casa Din Vale, cu toată lumea în ie. Iancu e băiatul lui Adi și Alex.

Totul a început cu o seară înainte. Am ajuns la Casa Din Vale când se aprindeau becurile, am mâncat sub cort, la mese lungi, și am rămas de vorbă până târziu. Din cele trei zile între prieteni, asta a fost prima.

Iancu e băiatul lui Adi și Alex, care locuiesc în Cluj-Napoca. Suntem prieteni de mult timp — le-am fotografiat nunta, care a fost, de altfel, prima nuntă ținută vreodată la Radisson Blu Cluj. De atunci ne vedem regulat, în afara colaborărilor de ședințe foto.

Botezul lui Iancu a fost cu totul atipic: trei zile în satul Breb din Maramureș, la Casa Din Vale — un complex de case vechi, probabil locul nostru favorit. În prima seară, o cină de bun venit gătită de Cătălin Cioltea, unul dintre cei mai buni bucătari din Maramureș, cu oameni care s-au cunoscut peste mese și un pahar de vin care a ținut până noaptea.

A doua zi ne-am trezit fără ceas. Pregătirile au fost lente, într-o cameră cu pereții acoperiți de covoare, iar toată lumea s-a îmbrăcat în ie.

Iile n-au fost o cerință trecută pe invitație. Adi și Alex au spus doar că ei așa se îmbracă, iar invitații s-au conformat de la sine. Brebul e unul dintre satele recunoscute în toată lumea pentru felul în care își ține tradițiile vii — să vii aici și să te îmbraci ca acasă ar fi fost alegerea ciudată, nu invers.

Slujba a fost la biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Breb, ridicată în 1622-1623 și clasată monument istoric de importanță națională. Preotul a citit întâi afară, în fața ușii joase, cu familia strânsă pe prag și naşa ținând copilul. Apoi am intrat toți înăuntru.

Sub acoperișul acela nu încap decât exact atâția oameni câți veniseră. Pereții sunt acoperiți cu covoare și icoane, lumina intră pe o singură fereastră mică, iar slujba s-a citit dintr-o carte cu paginile îngălbenite, cu lumânările aprinse pe vasul de aramă. Preotul l-a afundat pe Iancu în cristelniță, i-a tuns o șuviță, l-a uns cu mir pe picior. La final, fotografia de grup la iconostas: șapte adulți în ii, cu copilul în mijloc. E genul de biserică în care patru sute de ani nu se simt ca o cifră, ci ca o încăpere.

Petrecerea s-a întors la Casa Din Vale, cu mâncare gătită de Cătălin Cioltea a doua zi la rând și un setup pus la punct de prietena noastră Lu, în tematică cu locul, fără nimic extravagant. Sub cort în curte, mese și scaune tradiționale, lumini bistro printre meri, lăutari maramureșeni în costume. Vremea a ținut cu noi tot weekendul.

Petrecerea a continuat până noaptea târziu. În ziua a treia, după micul dejun, ne-am luat rămas-bun unii de la alții și am pornit fiecare spre casă. Trei zile într-un sat din Maramureș, între prieteni — dacă ne-am boteza copiii încă o dată, cam așa am vrea să arate.