Cununii și botezuri la Biserica Sfânta Treime, Biserica din Deal.

O punem prima pentru că e lucrul care contează cel mai mult în fotografii.

Sunt două motive. Primul: interiorul e pictat integral în frescă, în roșu închis, albastru și verde. Culorile închise înghit lumina, așa că biserica e întunecată la orice oră. Al doilea: lumina de zi intră prin două ferestre laterale cu vitralii geometrice, în tonuri de turcoaz. Pe fețele voastre ajunge dintr-o parte o lumină rece, verde-albăstruie, iar din cealaltă lumina caldă a candelabrului și a lumânărilor. Două surse cu culori opuse pe același chip. Niciun reglaj al aparatului nu le împacă pe amândouă.

Aparatele de acum văd bine în întuneric, deci problema nu e câtă lumină este, ci ce culoare are. De aceea e una dintre puținele biserici în care folosim blițul. Foarte discret, la putere minimă, doar cât să curețe fețele de tenta verde. Nu luminează biserica și nu strică atmosfera: în fotografii locul rămâne cum e, întunecat și cald.

Dacă încă puteți alege ora: la ceremoniile de la amiază culorile ies cel mai greu. După-amiaza e vizibil mai bine. La polul opus e Biserica Sfântul Gheorghe din Grigorescu, cea mai luminoasă din oraș.

Ridicată între 1795 și 1796, a fost timp de 136 de ani singura biserică ortodoxă din Cluj, iar până la sfințirea Catedralei Mitropolitane, în 1933, a fost catedrală episcopală. De aici a plecat spre Alba Iulia delegația clujenilor, la 1 Decembrie 1918. Piesa cea mai veche dinăuntru e iconostasul, pictat în 1796 de Constantin Zugravul din Șcheii Brașovului și trimis în dar de negustorii brașoveni.

E o biserică mică: 19 metri lungime, 9 lățime. La un botez sau la o cununie cu 50-60 de invitați e foarte încăpătoare. Încap și spre o sută de oameni, dar înghesuit, iar cine rămâne în spate mai mult aude decât vede. Vara, la nunțile mari, o parte din invitați aleg să stea afară, în curte.

O aleg familiile din zona de case din jur, care țin de parohie, și cuplurile care vor o biserică centrală fără agitația centrului.

Preot paroh e părintele Cristian Baciu. Am lucrat cu dânsul de multe ori și e unul dintre motivele pentru care oamenii țin la biserica asta: un om cumsecade și un preot plăcut, de care enoriașii se atașează. Cu fotografii e la fel. Nu ne-a cerut niciodată să stăm într-un loc anume și nu ne-a atras vreodată atenția. E drept că nici noi nu dăm motive: ne mișcăm liniștit și respectăm regulile de bun-simț pe care ar trebui să le respecte oricine într-o biserică.

Un botez durează 25-30 de minute, o cununie în jur de 45. Fiind o biserică centrală și căutată, ceremoniile vin una după alta, dar cu timp între ele. Dacă următorii așteaptă deja, îi lăsăm să intre și continuăm afară, în curte, unde oricum se fac cele mai bune fotografii de grup.

Într-o biserică mică, riscul e ca toate fotografiile să arate la fel: aceiași doi oameni, din același unghi, timp de 45 de minute. Aici nu se întâmplă. Este loc de trecere și pe lateral, așa că ajungem în fața voastră, în spate și lângă nași fără să trecem prin fața nimănui. Și biserica are pod. Urcăm în momentele în care preotul citește și vizual nu se întâmplă nimic, iar de sus se vede tot: voi, nașii, invitații, pereții pictați. E cadrul care rupe șirul de fotografii de aproape.

Fotografiem și de la intrare, cu toată biserica în față. Știm dinainte cum decurge slujba, deci știm când ne putem muta și când nu avem voie să lipsim, cum e la inele sau la punerea cununiilor.

Aici biserica își ia revanșa. Nu ieșiți în stradă: de la ușa bisericii până la poartă e o alee de vreo 50 de metri, printr-o curte mare, verde și liniștită. Fără scări, fără mașini, fără trecători. Pentru o biserică din centrul Clujului e un lux. Fotografia din capul paginii e făcută exact acolo: mirii ies prin portalul de piatră, sub petale de trandafir.

Ieșirea cu aplauze iese foarte bine. Confetti nu mai recomandăm, rămâne mizerie în curte. Orez se poate, dacă vorbiți înainte cu părintele. Și un sfat pe care îl dăm tuturor mirilor: luați orez prefiert, cu bob lung. Prefiert, pentru că orezul obișnuit lasă amidon pe rochie și pe costum. Cu bob lung, pentru că se vede mai bine în fotografii.

Fotografiile de grup le facem în fața bisericii, la orice oră, dar mereu la umbră. În soare direct oamenii strâng din ochi și apar umbre urâte pe fețe. La umbră, cu verdele curții în spate, grupurile ies curat.

E singura problemă reală și e bine să o știți din timp. În curte intră mașina mirilor, a nașilor și încă două-trei. Restul invitaților caută loc pe stradă, într-o zonă de case cu locuri puține. Se întâmplă să găsești abia la 200-300 de metri mai sus, și se întâmplă, chiar dacă ai găsit, să fii sunat în timpul slujbei să muți mașina.

Ce le recomandăm invitaților: veniți mai devreme. Dacă vreți să mergeți la sigur, parcați jos, pe strada Avram Iancu, sau în parcarea primăriei și urcați pe jos; de la parcarea primăriei sunt 10-15 minute de mers. Scrieți asta în invitație sau în grupul de WhatsApp. Costă o frază și nimeni nu mai intră în biserică la jumătatea slujbei.